Cersetori francofoni de Romania

                           In mod normal, intr-un post in care vreau sa povestesc despre cum a fost in Paris ar trebui sa folosesc numai adjective la superlativ, cu care sa povestesc cat de extramirobolant este orasul, dar eu am fost socata de o intamplare care m-a frapat pur si simplu si cu care am ramas in minte de cand m-am intors.

                         Ultima seara in Paris inainte sa ma intorc acasa, ora 10-11 noaptea, am decis sa facem o ultima plimbare si am ales ca destinatie Champs Elysees, in primul rand pentru ca era aproape de hotel si in al doilea rand pentru ca grasuta din mine avea pofta de o inghetata buna. Pentru ca nu mai erau mese libere la Haagen Dazs (raiul grasilor iubitori de inghetata) am hotarat sa ne plimbam  cu inghetata pe strada pana cand baba de sormea a obosit si a vrut sa ne asezam pe o banca. Toate bune si frumoase pana cand vine un cersetor in fata noastra si isi incepe discursul “S’il vous plait..aidez-moi…”. Eu si sora mea ne uitam una la alta incercand sa il ignoram pe cersetor pentru ca acesta sa plece, iar cateva secunde mai tarziu aud “Duuuu-teeee dreaaacuuu” pe cel mai flegmatic si scarbos ton posibil. Cersetorul nostru era roman, zicea cele cinci cuvinte de implorare cu un accent perfect frantuzesc si crezand, probabil, ca nu o sa il intelegem ne-a injurat de ciuda ca nu a primit niciun ban de la noi. Nu cred ca si-a dat seama ca suntem romance deoarece nu am vorbit deloc intre noi cat timp el a fost aproape, dar dupa injuratura n-am putut sa ma abtin si am zis si eu, de nervi, un “Du-te tu, ca nu stiu drumu” incet si timid, de frica sa nu primesc drept cadou in cap bastonul cu care se prefacea ca e olog.

                        Si ne mai intrebam de ce romanii sunt vazuti cu niste ochi reticenti, plini de suspiciune si dezgust. Cersetorul acesta nu era singurul reprezentant “de onoare” al tarii noastre la Paris. Pe un trotuar, aproape de Lafayette scria cu creta “Je suis Roumain et je vous prends par des cons” adica “Sunt roman si va iau de fraieri”. Trotoarul acela era extrem de aglomerat, motiv pentru care nu am reusit nici sa fac poza, iar toti cei care citeau mesajul afisau gesturi de indignare, un alt motiv pentru care am preferat sa nu fac poza deoarece in acel moment, pe acel trotuar, chiar nu indrazneai si iti era frica sa mai spui ca esti roman.

                             Si de curiozitate…va spun din surse sigure, de la o babuta romanca, care cersea pe scarile de la Sacre Coeur, ca un roman castiga din cersit,  in perioada de criza, in luna aprilie intre 70 si 150 de euro pe zi, ceea ce inseamna minim 2000 euro pe luna.  Iar intre iunie si septembie, cand numarul de turisti creste, “salariul” se poate dubla. Suna tentant, nu?