Schimbari

                      Dintotdeauna am considerat ca schimbarile trebuie sa se realizeze treptat si ca orice schimbare brusca implica ceva neplacut fie la cauze, fie la consecinte si doar uitandu-ma fugitiv la ce am mai scris pe aici mi-am amintit cat de mult m-am schimbat eu.

                        Nu stiu daca schimbarile mele au fost bruste, radicale sau surprinzatoare, dar de un lucru sunt convinsa: au fost multe! Sunt destul de multe chiar si daca am sta sa ne limitam doar la intervalul cuprins intre ziua in care am scris ultima oara aici si momentul de fata: pe atunci povesteam de aventurile mele din autobuz, iar acum plec in fiecare zi cu masina de acasa, mandra de permisul meu (pe care l-am luat din prima :> ) si de calitatile mele de soferita,  dar cea mai mare schimbare care s-a produs este clar la nivelul viziunii mele despre

Back

                 N-am mai scris de cateva luni bune…nu stiu exact sa explic de ce, probabil mi s-a urcat la cap faptul ca la ultima postare am fost felicitata de niste persoane pe care nici macar nu le cunosteam si da, recunosc: sunt destul de narcisista. Ma rog, de fapt cred ca nu am mai scris pentru ca venise vara, aveam o groaza de planuri si idei in cap si m-am gandit ca nu o sa mai am timp si chef sa stau pe blog. Sau poate nu mai aveam nimic interesant de spus si am preferat sa stau deoparte pentru ca nu vreau sa scriu doar de dragul de a scrie.

                       Dar acum vreau sa scriu, pentru ca imi face placere, ma face sa ma simt mai bine uneori si pentru ca din cand in cand mai am si cateva chestiute chiar tari de impartasit si in lunile astea de cand n-am mai scris s-au strans chiar multe chestiute, asa ca…i’m back!

Politica de autobuz

             Sunt o persoana foarte comoda si de fiecare data cand urc in autobuz vanez scaunele libere, pe care le atac imediat, dar astazi, pentru prima oara, n-am mai vrut sa stau pe scaun, desi  inca din statie ma gandeam la cat de bine va fi atunci cand voi sta jos. Aceasta schimbare brusca a avut loc datorita discutiei dintre 2 domni in varsta (care stateau pe scaun, bineinteles) despre politica, respectiv Basescu. Totul a inceput in momentul in care

Cersetori francofoni de Romania

                           In mod normal, intr-un post in care vreau sa povestesc despre cum a fost in Paris ar trebui sa folosesc numai adjective la superlativ, cu care sa povestesc cat de extramirobolant este orasul, dar eu am fost socata de o intamplare care m-a frapat pur si simplu si cu care am ramas in minte de cand m-am intors.

                         Ultima seara in Paris inainte sa ma intorc acasa, ora 10-11 noaptea, am decis sa facem o ultima plimbare si am ales ca destinatie Champs Elysees, in primul rand pentru ca era aproape de hotel si in al doilea rand pentru ca grasuta din mine avea pofta de o inghetata buna. Pentru ca nu mai erau mese libere la Haagen Dazs (raiul grasilor iubitori de inghetata) am hotarat sa ne plimbam  cu inghetata pe strada pana cand baba de sormea a obosit si a vrut sa ne asezam pe o banca. Toate bune si frumoase pana cand vine un cersetor in fata noastra si isi incepe discursul “S’il vous plait..aidez-moi…”. Eu si sora mea ne uitam una la alta incercand sa il ignoram pe cersetor pentru ca acesta sa plece, iar cateva secunde mai tarziu aud “Duuuu-teeee dreaaacuuu” pe cel mai flegmatic si scarbos ton posibil. Cersetorul nostru era roman, zicea

Back

           De fiecare data cand ma intorc dintr-o calatorie facuta in alta tara incerc sa nu ma las dezamagita de diferenta dintre ceea ce gasesc in Romania la intoarcere si stilul diferit de viata pe care il intalnesc in fiecare tara si cu care te obisnuiesti, vrei nu vrei, chiar si intr-o scurta perioada de o saptamana. Dar e greu sa nu te enervezi atunci cand de la aeroport pana in centrul orasului faci aproape la fel de mult ca de la Paris la Bucuresti. Eu daca mai prindeam doua semafoare si trei soferi smechero-bagatoro-in fata depaseam timpul pe care l-am parcurs cu avionul, dar am avut un noroc mirobolant si am facut de la aeroport pana acasa aproape 2 ore.

                     Am foarte multe idei pe care vreau sa le povestesc…de la cersetori romani care m-au injurat pe Champs Elysees si pana la parerea unui magnat neamt despre Paris, dar daca incep acum o sa iasa o mare valva pentru ca mai intai trebuie sa fac ordine si sa le aranjez in creierasul meu si abia dupa ce vor fi putin curatate de praful din Bucuresti imi voi insira ineptiile aici, dar voi incepe de azi si pana in seara asta o sa revin cu prima impresie.

Paris, je t’aime

                Papagalul din mine a inceput sa se invete cu zborul si nu i-a ajuns experienta cu ATV-ul, in care a zburat involuntar, acum vrea sa zboare legal si in siguranta, asa ca il urc frumusel in avion si mergem la Paris, orasul meu preferat. Va las sa va delectati cu prostia unei blonde, cunoscuta ca Eva Kent si cazatura mea de pe ATV, pana la urmatorul post, in care o sa va anunt cum e vremea la Paris si ce mai fac frantuzii.

Eva Kent, paparazzi si blonde

                 Intamplator sau nu, saptamana trecuta am vazut-o de doua ori pe super vedeta porno, fara de care emisiunea lui Capatos cica nu mai are aceeasi audienta. Mda, prin nu stiu ce ironie a sortii am fost in acelasi loc in care a mers si Eva Kent in doua zile diferite din saptamana trecuta. Acum sa nu va imaginati ca am cine stie ce program si ca merg in cine stie ce locuri frecventate si de Eva Kent. Oricum a fost interesant deoarece am aflat  cu aceasta ocazie de ce sunt enervanti paparazii si de ce se fac bancuri cu blonde.

                                Prima destinatie:

Cazatura de pe ATV

                              Am mai zis ca sunt aiurita, dar cred ca n-am fost destul de clara pentru a putea intelege pana si creierasul meu. Sunt aiurita, zapacita si totusi fac pe viteaza si uite asa papagalul din mine a zburat pentru prima oara, doar ca n-a fost cu intentie, era sa imi sparg capul si mi-am umplut picioarele de vanatai.  Mda, v-ati dat deja seama cum am reusit sa ajung la aceasta performanta, dupa titlu…am facut pe desteapta cu un ATV si m-am trezit sub

De ce tine lumea post?

                         Pai chiar asa, de ce? Ca asa spune preotul la biserica sau pentru ca asa simte omul credincios? Voi ce credeti? Cati tin post pentru ca asa simt ei,fara sa spere ca vor slabi sau ca vor manca sanatos pentru o saptamana si se vor simti mai bine apoi? Cati reusesc sa tina post fara sa simta chin atunci cand se uita la o inghetata pe care aluneca incitant caramel sau sirop de ciocolata? Cati nu saliveaza in timpul postului atunci cand vad o friptura de vita pe care se intinde lenesa o bucatica de unt? Cati tin post fara sa se laude sau

Salariu de Presedinte

               Basescu are in sange nevoia de a domina, de a conduce, de a fi papusarul a milioane de oameni pe care ii considera marionete si de a fi autoritar, dar deja incepe sa devina un totalitarist care viseaza sa ajunga dictator si sa aiba toata puterea doar pentru el. N-o sa comentez acum toate actele sale actoricesti, de circar sau atitudinea superioara si jignitoare din ultimii ani, n-o sa ma refer nici la fazele de saptamana trecuta, la cum ii face el caraghiosi pe Boc si pe Geoana si nici de familia sa, mult prea scoasa in evidenta, in special fata supra-ultra-mega-extra fotomodel  politician, posibil viitor europarlamentar si fratele cu un limbaj la fel de academic ca cel al gaozauratorului Traian.  Astazi o sa comentez doar noua regula impusa de cei alesi prin vot liber de poporul roman, conform careia cei care vor avea salariu mai mare decat cel al presedintelui vor fi sanctionati.

                   A ce va suna voua aceasta norma? Vi se pare cumva ca presedintele incepe sa primeasca din ce in ce mai